Maturitate sau seriozitate?

Standard

Nu de putine ori mi-a fost dat sa vad oameni care vor sa fie maturi, inclusiv propria-mi persoana, in vremurile in care abia asteptam sa ajung om mare, pentru ca nu stiam exact ce presupune maturitatea, credeam ca tine doar de varsta si inaltime.

Am intalnit persoane care vor sa para in anumite momente mature, care vor sa demonstreze altora ca au ajuns la un anumit grad de maturitate, dar exista si persoane care desi ajunse la acest nivel, prefera sa-si pastreze farmecul copilariei care imbraca mult prea frumos si armonios acesta „senzatia de maturitate”. Un om de afaceri maxim de sobru si serios – la birou si in viata profesionala, va avea un farmec aparte cand va zambi eroic la copilul lui obraznicut si plin de sotii sau la prietenii lui care ii povestesc intamplari haioase din ultimul concediu. Nu trebuie sa ne fie rusine sa radem, sa fim copii, sa ne bucuram de clipele frumoase ale vietii.

A fi matur nu este echivalent cu a fi sobru, serios! Nu in seriozitate consta maturitatea, ci din contra daca nu stim sa tratam fara seriozitate anumite momente, fix cand e cazul, atunci nu am ajuns la nivelul care trebuie, sau pe care vrem de fapt sa-l afisam.

Chiar de curand am avut ocazia sa vad copii, care s-au maturizat inainte de vreme, pe care viata i-a pus la incercare, i-a facut sa isi asume responsabilitatile zilnice mai devreme decat e cazul. Oameni care muncesc cu mainile pamantul pentru a avea un bot de mancare, oameni care nu stiu de sarbatori, cand animalutele asteapta hrana si apa, tineri care isi zidesc un coltisor deasupra capului, care de nevoie invata sa repare totul prin case, prin curte. Acestia sunt de apreciat si pe acestia ii respect, pentru ca indiferent de greutatile traite, in ochii lor se va vedea mereu bunatatea si seninatate. Intotdeauna voi aprecia omul sincer, pe chipul caruia vezi lumina, fara sa trebuiasca sa-ti rosteasca ceva anume, omul care iti zambeste cu ochii, care la durere reactioneaza, care la fericire se bucura si care stie cand sa traiasca aceste stari.

In schimb pe copii sau adolescentii care vor sa para maturi, nu ii pot aprecia, nu pot fi de acord cu atitudinea asta. Nu e nimic rau sa recunosti ca inca ai nevoie de timp si experiente pentru a te dezvolta. Nu e nimic rau in a te bucura de varsta ta si de ce iti ofera viata, mai ales in cazurile fericite cand e momentul sa ne bucuram, sa profitam de fiecare secunda, pentru ca acestea nu se vor intoarce, nu vad de ce ar trebui sa le tratam cu seriozitate. Acestia sunt oamenii falsi care cred ca seriozitatea este echivalenta cu maturitatea, cu experienta de viata. Clar, gresit!

Cand nu stii sa zambesti, sa razi cu pofta cand e cazul, cand nu stii sa plangi, sa-ti arati sentimentele adecvate momentelor, atunci nu esti deloc matur. Esti egoist si fals. Aceste stari daca nu le ai din start, cred ca nu e greu sa le „prinzi” pe traseu, pe drumul spre maturitate. Consider ca responsabilitatea asupra actiunilor tale, te face sa fii matur fara sa realizezi.

Si da, nu cred ca eu sunt destul de matura… si nu stiu cat de devreme voi putea afirma ca am atins acest moment cu adevarat. Poate niciodata! Cred ca voi avea tot timpul vietii, momentele mele de „imaturitate” pentru ca nu de putine ori acestea pot fi sarea si piperul. Tot ce stiu este ca voi incerca sa profit intotdeauna de fiecare moment in parte, sa ma bucur de fiecare stare aferenta, atat cat imi voi permite, pentru ca stiu sigur ca aceste clipe nu se vor intoarce si astfel de ce sa ne plangem de mila cand nu e cazul sau de ce sa zambim fals cand sufletul ne doare.

Garantat, trebuie sa profitam de toate clipele care ne sunt oferite de destin si sa le traim cu adevarat, fara masti stupide, fara a incerca sa parem altceva decat suntem, fara a incerca sa imitam pe unii sau pe altii, fara incercari inutile de a da lectii unora, fara sa profitam de cei care se chinuie sa ne afle starea naturala.

Naturaletea si sinceritatea momentelor sunt mult mai de apreciat fata de sedintele false de maturitate. Trebuie sa stim sa facem diferenta intre fiecare moment in parte si starea sufleteasca pe care ar fi ideal sa incercam sa o simtim… pentru a fi oameni normali:D. Sa luam exemplul banal al copiilor care desi la inceput de viata, de experiente, ne invata care este cu adevarat sinceritatea sentimentelor, mai ales cand sunt inconjurati de oameni dragi, cand se simt confortabil si se pot desfasura in tihna.

Imi poti scrie aici comentarii, sfaturi, zambaceli, pupicioi...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s