Prajitureala…

Standard

Momentele super asteptate au sosit.. Sarbatoarea Craciunului se apropie, astfel incat am avut ocazia sa merg acasa pentru taiatul porcului, pentru petrecut timpul cu familia, pentru jucat remi, pentru a o lua pe Piscotel la mine. Intorsi in Iasi am inceput prima seara cu un film 3d – Tron.. dragutel, dupa care a urmat o zi de cumparaturi-cadouri in care ne-am dat duhul, dar care macar s-a concretizat cu rezultate pe masura;;).

Dupa aceste momente speciale, am inceput pregatelile pentru Misiunea: „Prajitureala”. Lista cu ingredientele ce ne trebuiau a fost inmanata barbatului casei, care s-a descurcat eroic la restituirea ei sub forma de produse.

A urmat activitatea noastra. Eu si Piscotel ne-am inarmat cu rabdare, ingrediente si zambaceli pentru indeplinirea misiunii…

La finalul zilei toti muschii nostri erau epuizati complet.. insa rezultatul a fost aprobat cu felicitari de persoana neutra proceselor realizate de noi 2 in bucatarie atat in privinta prajiturelilor cat si a gustarelelor: rafaello, ciocolata de casa, alba ca zapada, chec aperitiv, chiuftelute de cartofi cu cas. Astfel am terminat realizarea retelor, am facut curatenia de dupa si ne-am retras spre televizor si laptop la un strop de odihna, cand … Revelatie! Am uitat sa facem o reteta de pe lista propusa intial.


Ne-am echipat cu rabdare si ultimele forte pe ziua respectiva si am intrat in lucru cu mini-eclerele de Craciun! Si cu acestea am incheiat seara printr-o oferta speciala facuta de sotiorul meu: o cina la restaurantul mexican si o plimbare speciala (cu masina) pe acordurile colindelor cantate de Cleopatra Stratan, prin mai multe zone luminate dragut din Iasi.

O noua zi s-a aratat la orizont, cand am fost sa ma rasfat putintel cu o infatisare de sarbatoare:D. Din pacate spre finalul acestei zile a trebuit sa o conduc pe Piscotel la autogara pentru a se intoarce acasa, unde mama abia o asteapta sa o ajute la bucatareala, iar tata la impodobitul bradului.

Urasc aceste momente, pentru ca le astept un an intreg si cand in sfarsit ma pot bucura de ele, trec atat de repede si ma lasa cu amintirile minunate ale acestor momente. Nici nu am urcat-o bine in autocar ca deja, ca de fiecare data, ma napadeau lacrimile… Am reusit sa ma mentin in forma pana am coborat din autocarul ce mi-o „rapea”..😦 Si-atat!

PS: ultima poza e mai veche, din alte experiente dulci de-ale noastre… I love you muci, Pisco>:D<!

Imi poti scrie aici comentarii, sfaturi, zambaceli, pupicioi...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s