Om mare…

Standard

E greu sa fii om mare… Imi amintesc cum, micutza fiind, imi doream sa ajung mare, sa fiu om mare, ca mama, ca tata… Si cam am ajuns in ultima vreme.. Desi intrebarea mamei mele inca se aude „Cand te faci tu mare?”.. Sunt mare, mamitzule…!

In urmatoarea perioada se anunta evenimente importante pentru orice om in viata.. Momentan renovarea cap coada a apartamentului.. Bagaje, cutii peste cutii, care intr-o parte care in alta, materiale de constructie, culori, asortare.. aminteste-ti unde ai pus aia sau ailalta.. Apoi nunta…. apoi munca… Un stres continuu pe care nu-l prea realizez dar care se pare ca ma va stapani. Am realizat asta in conditiile in care am obosit si simt ca s-ar putea sa clachez din obisnuita de a impaca pe toata lumea.. de a multumi pe toata lumea in conditiile uitarii de mine.  Am obosit sa gandesc, sa zambesc sa aduc o raza in viata altora.. cand nimeni nu se chinuie in ziua de azi sa-ti mai arunce un zambet vag in coltul gurii…

Am plecat de la munca in cautarea linistii si-a pepenelui galben cu inghetata si fistic… imi face placere sa ma plimb prin oras cu un mijloc de transport in care sa prind loc… si am avut noroc.. Aveam nevoie sa merg printre oameni.. sa uit putin.. sa rup ziua.. sa fac ceva placut.. am schimbat vreo 3 mijloace de transport pana acasa.. pentru ca am facut un mic ocol.. Vanzatoarea din piata, de pepene galben mi-a zambit cand i-am spus ca vreau 2… Eu ma bucuram… Dar mi-a trecut cand mi-a spus pretul 42 lei… Vai maica.. i-a pierit zambetul cand i-am spus ca iau numai unul… si-asa cam mult… Am incercat in drumul spre casa sa vad cati oameni zambesc, de ras, nici nu se mai pune problema.. si trista mi-a fost concluzia.. Niciunul! (vanzatoarea de pepene galben nu se pune… era la munca) O lume ce ma ingrozeste…

Toti suntem preocupati, nervosi si agitati pentru o lume in plina miscare, viteza si rautate.. Sincer sunt satula de oamenii falsi.. sunt ingrozita.. de persoanele prefacute.. de persoanele care rad, se simt bine pe fata (cel putin asa isi joaca rolul la suprafata) pentru ca mai apoi sa iti tranteasca lumea in cap, sa se transforme intr-o alta extrema.. Sunt omul care sare mereu in ajutor si se implica in toate atat profesional cat si sentimental.. Pot spune ca sunt curajoasa si lupt atat cat imi sta in putinta, chiar si pentru chestii noi, necunoscute de mine… dar am obosit sa vad ca in lumea noastra genul acesta de oameni ajunge sa adune iar si iar sarcini fara satisfactii insa.. Si chiar incerc sa ma impart pe cat posibil in toate directiile: parinti (2 perechi), sora, sot, case, munca, nunta, scoala, nasi, prieteni… cam mult pentru puterea mea… momentan…

Nu conteaza ce meserie are fiecare.. ce studii.. conteaza cat esti de om! Conteaza ca atunci cand spui ceva sa o spui mai intai ca om si apoi se aplica celelalte conditii. Conteaza sa fii constant. Toata lumea are zile mai bune, sau mai rele.. sau foarte rele.. Dar asta nu ne da dreptul sa aruncam cu noroi in cei de langa noi.. si pentru asta sa gasim si motive penibile.. Nu-mi place sa fiu om mare… Nu-mi place sa joc un teatru pervers pentru a nu fi atacat… Nu-mi place sa atac eu pentru a inchide si a bloca dreptul la replica.. Nu-mi place sa arunc cu vorbe in conditiile in care ar trebui sa plec capul, sau macar sa tac.. Nu-mi place sa arat cu degetul.. Nu-mi place sa-mi bat joc de cei slabi.. Nu-mi place lumea vicleana.. Nu-mi place sa-mi arunc responsabilitatile.. Nu-mi place sa port MASCA! Si pentru ca nu-mi plac toate astea.. nu voi fi actrita in veci.. nici macar pe scena vietii…

Mi-e scarba de actorii de la Teatrul Vietii! Dar am obosit si eu sa dau zambete gratis! Gata! S-a inchis pravalia… voi intra in randul lumii…!

Da, mama, e greu sa fii om mare.. si nici macar nu-mi mai doresc!

11 responses »

  1. timpul nu trece decat pentru omul cel din afara; omul cel dinlauntru e vesnic; daca vreti, puteti sa traiti inocenta la nesfarsit, impartasind-o si celor care au uitat-o; „daruind vei dobandi”; „cum iti sunt gandurile, asa iti este si viata”

    ma bucur ca te-am cunoscut, Andreea, thanks for adding me as a friend🙂

  2. Aaaaa..si inca ceva: stai linistita e doar o perioada. Iti spun din proprie experienta. Dupa cateva zile de la nunta o sa te relaxezi , o sa ai casuta gata, curata, noua si numai a voastra sa va bucurati de ea si o sa revii la o perioada mai linistita.
    Nu o sa mai fie negrul atat de negru😀

  3. Cat despre pravalia ta..ei bine..asta nu mai cred. Nu ai s-o inchizi niciodata, esti mai presus de persoanele alea plictisite si satule de viata. Tu esti facuta sa imparti zambete
    din fericire pentru toti care au ocazia sa te cunoasca :*:*:*

  4. Daca nu te cunosteam, cu siguranta as fi zis ca cineva mi-a citit gandurile si le-a tiparit cuvant cu cuvant…

  5. Ia iesiti voi din butoiul cu melancolie, ca oricum nu se mai poate face nimic….timpul e ireversibil, ar fi trebuit sa stiti asta pana acum !!🙂 Niciuna n-aveti 25 de ani si deja va e dor de copilarie ??? Io’ zic sa va traiti tineretea, ca maine poimaine va vad de patruj’de ani cu fo’ trei copkii pe langa voi si atunci sa va vad !! Asa ca ..capu’ sus, zambetul pe fata si lasati prostiile….
    Eu insensibil??…va inselati!😉

  6. Da! Total de acord cu tine! Ma regasesc in randurile tale, dar eu am ales varianta „si mai multe pe cap, mai putin timp pentru a constientiza prezentul”. Asta doar pana cand va veni un anumit moment, nu stiu cand va veni dar stiu ca va veni si sper sa rezist pana atunci😉

    • Api sa stii ca varianta asta am aplicat-o fara sa-mi dau seama de muulte ori in conditiile in care nu prea am timp… dar cand imi trag sufletul si ma gandesc… ma minunez…

  7. Pfuuuu!!!Cat de mult iti impartasesc gandurile!!ziceam zilele trecute mamei mele ca as da o luna de facultate pe o saptamana de liceu..macar atat!!Tare bine mai era in liceu..si cand ma gandesc ca vroiam cu disperare sa fiu studenta..Acum nu mai vreau!!!

    • Da corect.. Frumoasa perioada:X! Eram o ceata mare, unita.. la facultate au aparut manastirile, grupurile restranse… fiecare statea la panda, isi vedea interesul si atat.. Nu e neaparat la fel pentru toata lumea.. Totusi e trist sa vezi cum trece timpul.. cum nu mai ai timp de tine, de multe ori, cum lumea copilariei, zambetele, jocurile au devenit doar amintiri.. Ce frumos ar fi daca am putea sa ne jucam in continuare! Si apoi sa ne oprim din joc, sa ne spalam manutele si ai nostri sa ne cheme la masa si apoi sa ne inveleasca pentru a dormi in lumea noastra.. o lume inocenta:X.. Cu toate astea cica trebuie sa traim fiecare moment la timpul lui.. asta nu inseamna ca ne si face placere:D Asa ca pentru cei care vor sa-si retraiasca clipele cu adevarat frumoase: amintirile nu ni le poate fura nimeni!!! Macar atat!

Imi poti scrie aici comentarii, sfaturi, zambaceli, pupicioi...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s