Perioada bicicletelor..

Standard

Prima intamplare cam nefericita a fost pe langa bloc.. O vecina a luat-o pe Anca pe bicicleta, in spate.. Problema a fost ca eram mititele toate si nici eu nu mi-am dat seama.. ce urma sa se intample.. Am auzit un tipat (si-acum mi-l amintesc).. Isi prinsese piciorul in roata.. Norocul ei a fost ca era un santier in apropiere, de unde a venit un nene simpatic, a taiat spitele si a reusit sa-i scoata piciorusul..:( Am ajuns in scara blocului si am vazut cum sosetuta alba cu danteluta era patata de sange.. Ne-am asezat in fund pe scari.. si am verificat rana.. era destul de urata.. la oul piciorului.. Ea nu era prea speriata (a fost mereu cea mai curajoasa), chiar incepuse sa faca glume, dar eu nu-mi reveneam..

Am mers in casa, am povestit patania, a bandajat-o mama.. Nu ne-a zis nimeni nimic.. din contra mama ne zicea ca „asa se intampla la joaca” si incerca sa ne linisteasca.. mai mult pe mine… Anca era vesela pentru ca mama i-a dat calculatorul ei cantacios si mare, pe care in mod normal nu ni-l dadea.. facea ea pontajele si chestiuni pentru munca.. Asadar cam a uitat oarecum de durere si sperietura.. Tata era schimbul 2, asa ca pe la 11.00 si-a facut aparitia.. Era Saptamana Mare si seara se difuza un film cu Iisus.. stiu ca stateam in pat, ma uitam la el, dar nu ma concetram deloc, habar n-aveam despre ce era vorba.. Dar tata a venit si m-a luat cu vorba despre film, despre alte treburi si am mai uitat olecutza..

Nu ne-am lasat de biciclete dupa patania asta.. Eram in vacanta, la casa de la tara… Invatam sa mergem pe bicicleta.. Dupa ce am invatat putintel.. Am inceput sa facem si acrobatii.. Asadar am luat-o pe Anchy pe ghidon si am mers eroic prin parc, care avea portiunea de drum destul de „la vale”.. Toate bune si frumoase pana in capat, unde am cazut: eu prima, bicicleta peste si Anchy peste bicicleta.. Nu mi-am mai simtit genunchii, nu ma puteam ridica.. eram sigura ca-mi sunt rupte ambele picioare.. M-a dus Anca acasa.. am intrat pe ascuns, sa nu ne vada mama si tata.. Practic ma taraia.. Mi s-a parut atat de lung drumul pana acasa (2 minute de mers normal)… Am stat in pat, cik dormeam.. si Anchy imi tot uda 2 batiste si mi le aducea sa le pun pe genunchi…

Mi-a trecut durerea.. dar cand se schimba vremea genunchii mei se resimt.. nu stiu cat o fi din cauza asta, cat nu.. dar oricum nici asta nu ne-a facut sa ne linistim.. Vara urmatoarea, la tara iar am luat bicicletele de coarne si uraaa pe drumurile eroice.. De data aceasta numai Anchy a rashchetat putin pietrisul, tot cu genunchii.. ai ei…

Copilarii.. cam acestea au fost accidentele noastre.. eram destul de atente si norocoase, probabil… Slava Domnului nu le-am dat prea multa bataie de cap la ai nostri in privinta aceasta.. Nu am avut niciodata membrele rupte, capul spart.. sau mai stiu eu ce accidente periculoase… asa ca am fost cumintele maxim.. Ptiu Ptiu!!!!

One response »

  1. Ptiu ptiu ptiu
    Foarte relaxante povestirile tale. Ma opresc din lucru la servici ca sa mai rad putin si sa ma destind de pataniile voastre.
    Asteptam si altele..

Imi poti scrie aici comentarii, sfaturi, zambaceli, pupicioi...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s