Amintiri din casele bunicilor…

Standard

O perioada scurta din copilarie am avut contact cu bunicii… din pacate.. dar amintirile acelea sunt foarte bine fixate in minte.. Foarte bine..

Bunica de pe tata a murit cand aveam eu 6 luni, deci … nu o tin minte..:( Cu o zi inainte de tristul eveniment am facut o poza.. eu bebelin la mijloc si intr-o parte bunicu’ si in cealalta bunica…

Bunicul de pe tata a murit cand aveam 7 ani, nu prea imi amintesc multe. Am imaginea casei vechi, batranesti.. a bucatariei de vara unde isi mai prepara el cate ceva.. A stat 7 ani in lagar saracu’.. dar a reusit sa se intoarca…

Imi amintesc ca mai mergeam cu tata si cu mama, dar nu am stat acolo.. Nici pe mine nici pe Anca nu ne-a crescut niciun bunic.. cat mergeam cu ai nostri.. Anca avea o placere deosebita sa-i fugareasca cu pietre pe cele 3 gaini pe care le mai avea bunicu’ pe langa el.. si bunicu’ dupa ea cu batzul si ea dupa el cu pietricele.. era mica tare… dar nu se lasa impresionata nici de gaini nici de bunicu.. pana iesea tata din casa:))

Datorita lui am mers eu pentru prima data.. A venit la Piatra, la noi si eu ma jucam in fund pe jos.. si el si-a pus rucsacelul lui langa scaun.. dar din el a cazut o conserva, o cutie de metal, care se rostogolea pe parchet.. mi-a placut se pare, pentru ca m-am ridicat si am mers cat a mers si ea. Cand a ajuns la obstacol si a cazut cutia, am cazut in poponet si eu…

Bunicii de pe mama i-am cunoscut mai mult.. am mai stat si prin vacante cate putin.. Bunica era „bonet”.. asa o alintam noi… Era ca mama, mai ceva ca mama, toate bunatatile posibile ni le facea, toate mofturi.. ca orice bunic.. tare simpatica😦 Era zbir.. acuma in pod acuma in beci.. Era un suflet viu.. Il imbarbata pe bunicu’ cand trebuia sa se opereze „Sa nu te plangi pe acolo. Sa ii lasi sa-si faca treaba. Sa fii cuminte..” Am iubit-o mult..

Mancam toate fructele cirese, visine combinate cu clei de copac.. Ne amuzam de pisici cum faceau spectacol prin marul din fata casei, de oi ca erau putin nebune..

O data cand a plecat tata si ne-a lasat acolo pe mine si pe Anca, am inceput sa plangggg… nu stiu ce a fost cu mine.. a fost singura data cred cand am plans dupa tata sau dupa mama… dar nu ma puteam stapani.. si Bonet nu stia ce sa-mi faca.. Anca se uita tare straniu la mine, nu-i venea sa creada.. Bine ca si acuma cand plec de’acasa, cand ma despart de mama si de Anca pe mine ma pocneste sentimentalismul si Piscotel ma imbarbateaza de zor.. Se tine tare, dar tot o misca.. simt eu asta (stiu ca citesti:)))

Mergeam cu bunicu’ la padure.. dupa ciuperci.. am mers o data si cu mama fara bunicu si cand sa ne intoarcem acasa am ajuns in satul vecin.. nu-i problema.. am facut traseul de mai multe ori ca sa-l tinem minte.. Aveau o curte plina de o iarba verde… Superb! Si intr-o parte un mar… Ca pentru pictat sta curtea.. Pacat ca nu mai are viata.. viata bonetilor…

Inca mai vorbesc cu Anchy si cu mama la telefon si le anunt ca fac „cartofi ca la bunica”.. Avea ea niste cartofi gatiti genial de delicios.. dar cat ne-am chinuit si am batut-o pe mama la cap sa ne faca.. pana am descoperit (pe-aproape) reteta lu’ bonet.. Ne’au ramas noua in minte.. si m-a bucurat enorm in adancul sufletului cand l-am auzit pe Dey „Pui, nu facem niste cartofi ca la bunica?” (asta in conditiile in care el nu a apucat sa o cunoasca, dar dupa ce l-am innebunit de vreo cateva ori cu ei, au inceput sa-i placa si lui mult.. si asta se pare ca le-a ramas denumirea)… Si cashul de la bunica era unic.. extrem de bun.. scrashnea in dinti.. Si-acum o vad cum se catara pe scara, maruntica si plinutza cum era, si punea sau dadea cate o bucata de cas delicios.. Si cand mergeam la cumparaturi cu mama prin piata vanzatorii intrebau „de care doriti” si noi ii ziceam lu’ mamitz „ca a lu’bonet”.. Foarte greu gaseam unul care sa ne satisfaca pe mine si pe Anchy… noi stiam de casul nostru.

Dimineata, cam pe la amiaza de fapt, cand ne trezeam ne asteptau teancurile cu turte.. delicioase.. La inceput bunica se speria, ca eu dormea pana la 12.00 si venea sa vada daca mai respir.. si Anca o linistea.. „Stai pe pace bonet ca asa doarme ea”:)). Saracutza bonet…

Ce ne mai razaceam cand ne adunam cu totii la masa.. Acum timpul a trecut.. noi am crescut.. Ar fi fost dragutz ca la nunta mea sa am si un bunic aproape.. dar sunt sigura ca de acolo de sus.. ne vegheaza…

Eu ii voi pastra mereu in amintiri:X

One response »

Imi poti scrie aici comentarii, sfaturi, zambaceli, pupicioi...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s