Martisorul copilariei…

Standard

Se apropie sezonul martisoarelor si ca de fiecare data incerc sa-mi fac datoria sufleteasca de a pastra vie aceasta sarbatoare a primaverii, a veseliei, care imi aduce si acum parfumul zilelor in care pregateam cu mama si tata martisoarele pentru colegii de clasa, pentru invatatoare…

Trebuia sa alegem si sa le organizam in asa fel incat sa fie separate si aranjati motzocii foarte frumos atat la martisoarele mele, martisoarele piscotelului (anchy) – pentru dus la scoala, cat si la martisoarele de impartit intre membrii familiei, prieteni, rudele prin alianta, etc…

Nu pot uita cum tineam aliniate, eu si Anchy, degetelele  pentru ca mama sa faca din snururile de martisor niste fundite perfecte… Amintiri ce nu le poti uita…

Era un adevarat eveniment… vesel si plin de viata si de zambete. „Uite mami ce martisoare frumoase am primit.”  Cel mai greu era cand trebuia sa alegem martisorul mamei… Grea incercare! Erau frumoase toate, dar trebuia ceva special… de fiecare data, in fiecare an, trebuia sa fie ceva si mai mumos…

De aceasta sarbatoare, a martisoarelor, imi propun  sa ma bucur in fiecare an si sa retraiesc macar putin momentele copilariei pe care am de gand sa le montez foarte bine si in noua mea familie pe care o intemeiez pas cu pas…

Istoria martisorului
La Roma, inceputul anului nou se sarbatorea la 1 Martie, luna care purta numele zeului Marte, ocrotitor al campului si al turmelor, zeu care personifica nasterea naturii. La vechii traci aceleasi atribute le avea zeul Marsyas-Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul sau fiind legat de glia materna si de vegetatie. Lui ii erau consacrate sarbatorile primaverii, ale florilor si fecunditatii naturii.
In multe sapaturi arheologice din Romania s-au gasit martiaoare cu o vechime mai mare de 8 000 de ani. Sub forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si negru, ele erau insirate pe ata si se purtau la gat. Culoarea rosie, data de foc, sange si soare, era atribuita vietii, deci femeii. In schimb culoarea alba, conferita de limpezimea apelor, de albul norilor, era specifica intelepciunii barbatului. De altfel, snurul martisorului exprima impletirea inseparabila a celor doua principii ca o permanenta miscare a materiei. El semnifica schimbul de forte vitale care dau nastere viului, necurmatul ciclu al naturii.
Culorile alb si rosu au ramas pana in zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regasite si la bradul de nunta sau inmormantare.
Raspandit in toate proviciile tarii, martisorul este pomenit pentru prima data de Iordache Golescu.
Folcloristul Simion Florea Marian relateaza ca in Moldova si Bucovina martisorul consta intr-o moneda de aur sau de argint legata cu un snur alb si rosu la gatul copiilor. Era credinta ca portul martisorilui face ca acestia sa aiba noroc. Fetele il purtau timp de douasprezece zile la gat, dupa care-l prindeau in par si-l tineau astfel pana la sosirea berzelor sau pana ce inflorea primul pom. Dupa aceea, cu snurul legau creanga pomului, iar cu banul primit isi cuparau cas, pentru ca tot anul sa la fie fata frumoasa si alba.

Imi poti scrie aici comentarii, sfaturi, zambaceli, pupicioi...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s