Dragostea si nebunia

Standard

O povestioara veche, cunoscuta si adevarata:

Se spune că demult s-au întâlnit câteva sentimente şi câteva alităţi ale omului. Când PLICTISEALA bombănea a treia oară, NEBUNIA  a propus: hai să ne jucăm de-a ascunselea.

INTRIGA a făcut pe mirata iar CURIOZITATEA, fără să se abţină, a întrebat: De-a ascunselea? Şi cum este asta?

“Este un joc în care eu mă fac (îmi acopăr faţa) şi încep să număr, de la unu la un milion, în timp ce voi vă ascundeţi. Când termin de numărat, vă voi căuta până vă găsesc”, explică NEBUNIA.

ENTUZIASMUL dansa de mulţumire iar BUCURIA ţopăia pentru că a reuşit să convingă ÎNDOIALA şi chiar INDIFERENŢA, cea pe care n-o interesa nimic.

Dar nu toţi au vrut să participe. ADEVĂRUL a preferat să nu se ascundă. De ce? Pentru că la sfârşit îl găseau mereu.

ORGOLIUL considera că jocul acesta era o prostie. În fond îl deranja că nu fusese ideea lui. Iar LAŞITATEA a preferat să nu rişte.

NEBUNIA a început iute să numere.

Prima care s-a ascuns a fost LENEA care, aşa cum face mereu, s-a tolănit pe prima piatră care i-a ieşit în cale.

INVIDIA s-a ascuns după TRIUMF, care prin propriile puteri, a reuşit să se urce în copacul cel mai înalt.

GENEROZITATEA aproape nu reuşea să se ascundă. Fiecare loc i se părea minunat pentru oricare dintre prieteni.

Lacul cristalin pentru FRUMUSEŢE. Coroana unui copac era perfectă pentru TIMIDITATE. O adiere de vânt i se părea magnifică pentru LIBERTATE.

În fine, după ce s-a gândit la toţi, GENEROZITATEA s-a ascuns într-o rază de soare. EGOISMUL în schimb a găsit un loc foarte bun de la început. Era aerisit, comod, doar pentru el.

MINCIUNA s-a ascuns după curcubeu. Iar PASIUNEA şi DORINŢA, printre vulcani. Când NEBUNIA aproape terminase de numărat, DRAGOSTEA încă nu găsise un loc să se ascundă căci toate erau ocupate.

Până ce într-un târziu a văzut o tufă de trandafiri şi s-a hotărât să se ascundă între flori.

“Un milion!”, zise NEBUNIA. Şi începu să caute. Prima care a apărut a fost LENEA care era la doi paşi.

PASIUNEA şi DORINŢA s-au simţit în vibraţia vulcanilor. Fără să vrea a găsit INVIDIA. Şi a găsit imediat şi TRIUMFUL.

Pe EGOISM nici n-a trebuit să-l caute pentru că a ieşit singur. Ascunzătoarea lui era de fapt un cuib de viespi.

De atâta căutat, NEBUNIEI i s-a făcut sete. Şi apropiindu-se de lac a descoperit FRUMUSEŢEA. A fost mult mai uşor să găsească INDOIALA. Stătea şi nu putea să se hotărască unde să se ascundă.

Aşa i-a găsit pe toţi.

TALENTUL era în iarba crudă. NELINIŞTEA, într-o peşteră întunecată. MINCIUNA, în spatele curcubeului. Şi a găsit chiar şi UITAREA, care uitase că se joacă de-a ascunselea.

Doar DRAGOSTEA nu era de găsit.

NEBUNIA a căutat în fiecare copac, în fiecare izvor, pe crestele munţilor. Şi când era să se dea bătută, a văzut tufa de trandafiri. A luat un băţ şi a început să mişte crengile. Imediat s-a auzit un ţipăt de durere. Spinii răniseră ochii DRAGOSTEI.

NEBUNIA nu ştia ce să mai facă să se scuze. A plâns, s-a rugat, a implorat, a cerut iertare şi a promis să rămână mereu împreună.

De atunci DRAGOSTEA este oarbă şi NEBUNIA este mereu lângă ea. De aceea se spune că “Să iubeşti este o nebunie, dar măcar să iubeşti nebuneşte.”

Imi poti scrie aici comentarii, sfaturi, zambaceli, pupicioi...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s