Depinde…

Standard

Cum stii ca ai luat decizia corecta? Greselile in viata se platesc, ar spune unii… dar totusi din greseli invatam.. si atunci trebuie sa punem la zid o greseala..? Depinde de greseala.. depinde de frecventa ei…

Dar iertarea? Cand intra in joc?

Zilele acestea m-am confruntat cu ceva „problemutze” care mi-au dat de gandit profund…

In prima faza, cand descoperi o eroare de pilotaj, in departamentul tau, te cuprinde furia,  starea de nervozitate… Apoi te hotarasti sa lasi totusi deoparte, sa gandesti la rece, sa dai o sansa respectivului, sa vezi ce-o fi data viitoare, ca poate a fost doar o „eroare de conexiune”.

Apoi tot tu esti criticat (de insusi cel vinovat), vezi indiferenta si lipsa de raspundere desi prezinti dovezi  (si nu numai tu)… Dar unii sunt setati sa nu asculte de nimeni, sa fie proprii sefi, sa intoarca orice situatie in favoarea lor…

Astfel, revine starea de nervi, indepartand orice dorinta de iertare pentru cel in cauza si din contra te avanti si mai tare sa spui ce ai pe suflet… Si poftim distractia incepe.. cercetarile si asa mai departe. Ca in final sa nu ai cine stie ce satisfactie… sa stai sa te gandesti ca poate nu ai facut chiar ce trebuia.. O singura zi si o mie de treceri prin stari de iertare urmate de stari de nervi pentru ca esti calcat, ca vorbesti inutil…

Intrebari la care raspunsurile difera de la caz la caz… sau nu sunt deloc…


1. De ce repetam greseli, cand stim deja urmarile lor? Si cand acestea nu sunt Urmari Pro sau felicitari, de ce le avem in agenda?

2. De ce sunt mereu ceilalti vinovati de greselile noastre si acuzam in stanga si’n dreapta cerand explicatii, cand noi suntem cei care trebuie sa dam explicatii de fapt?

3. De ce se simt ciudat cei care „descopera” erorile dar  inculpatii:  nu?

4. E bine sa-ti asumi raspunderea intr-o lume plina de rautate? Intr-o lume in care fiecare isi vede interesul… Cand multi traiesc ca niste „paraziti” agatati de cine s’o nimeri?

In mod normal, ideal ar fi, ca atunci cand gresim sa avem putina demnitate, sa inghitim in sec si sa ne asumam acest lucru cu bun simt, daca nu avem argumente cinstite si adevarate (caz in care ar trebuie sa le relatam cu capul sus)… Sau macar „imi pare rau…”, „sunt vinovat…”, „imi asum..”, „a fost o greseala” „s-a intamplat…”? Sau mai bine Nu!

De unde stim ca e bine sau nu sa inchidem ochii, sa trecem cu vederea? Dar si asta ar trebui sa aiba o limita.. ar trebui sa fim constienti sa nu o repetam sub aceeasi forma, tratand cu indiferenta pe toti… Si cand ne hotaram sa nu mai acoperim cu praf indiferenta, cand nu ne mai tinem gura, e bine? Pentru cine..?

Fiecare are o viata si nu o poate impovara pentru indiferenta celorlalti, nu?

Sau poate….?

Ce ti’e si cu viata asta…

Imi poti scrie aici comentarii, sfaturi, zambaceli, pupicioi...

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s