Tag Archives: parinti

Prin ochii vostri…

Prin ochii vostri…

Stiu, stiu, sunt o draguta, o sensibila (mai ales o modesta – invat de la cei mai buni :D ), dar ar fi cazul sa mai scriu ceva din suflet, ceva numai bun pentru aceasta perioada – dinaintea Sarbatorilor Pascale. Poate ar fi trebuit sa am acest discurs disponibil in momentul in care colegii m-au votat pentru a 3-a oara la rand, drept “Cel mai dragutz coleg!”, dar astazi simt ca trebuie sa multumesc tuturor oamenilor dragi din viata mea… si nu numai. :)

Astfel, astazi stiu ca trebuie sa fiu recunoscatoare si sa multumesc:

  • parintilor si surioarei melepentru copilaria daruita, pentru momentele magnifice si de neuitat pentru tot restul vietii, pentru omul Andreea care sunt astazi, pentru cei 7 ani de-acasa, de care sunt maxim de mandra;
  • bunicilor – pentru modestia si simplitatea pe care m-au invatat sa le simt, sa le traiesc, pentru ca mi-au aratat ca in viata trebuie sa fii om cu bun-simt, sa respecti traditiile, parintii si sa zambesti  cu incredere; 
  • socrilor mei - pentru mandria si deschiderea cu care m-au transformat in fata lor, mult asteptata, pentru sprijinul acordat, pentru mofturile implinite, pentru educatia oferita singurului lor baiat;
  • sotului meu - pentru dragostea demonstrata, pentru atentia continua, pentru increderea oferit clipa de clipa, pentru sprijinul in toate activitatile realizate, pentru mandria cu care ma priveste la fiecare mica reusita de a mea;
  • nasilor mei - pentru momentele de hahaiala, pentru sprijinul si sfaturile oferite, pentru prietenia sincera daruita;
  • managerului meu - pentru increderea acordata care mi-a adus curaj si siguranta in toate activitatile realizate, pentru sfaturile oferite, pentru incurajarile sale, pentru impulsionarea continua spre dezvoltarea mea personala si profesionala;
  • colegilor mei dragi - pentru sprijinul oferit, pentru recunoasterea meritelor, pentru ajutorul oferit neconditionat, pentru mediul frumos creat in care lucrez, pentru momentele de barfa si hahaiala, pentru incredere, pentru voturile oferite, pentru sfaturile daruite;
  • prietenilor mei dragi din intreaga tara (Iasi, Piatra-Neamt, Bucuresti, etc.) – pentru toate momentele dragi, pentru urarile de La multi ani, pentru destainurile avute, pentru increderea oferita, pentru veselia aratata de fiecare data;
  • persoanelor care ma supara, ma jignesc, ma intristeaza, fara rea-vointa - pentru ca nu ma pot dobora, pentru ca ma fac sa-mi dau seama ca pun suflet in tot ce realizez, in toate relatiile pe care le cladesc, pentru ca imi arata ca am oameni cu adevarat faini aproape si la bine si la greu, pentru ca sunt o luptatoare si-o optimista, pentru ca stiu  ca am de ce sa ma mandresc cu persoanele dragi mie, pentru ca ma impulsioneaza sa iert si sa zambesc in momente neasteptate;
  • persoanelor reci si distante - pentru ca ma fac sa inteleg cat de cald e sufletul meu intr-o lume in viteza, pentru ca ma fac sa constientizez ca fiecare avem o directie si nu trebuie sa ne schimbam pentru unii pentru altii, pentru ca fiecare avem un rol si astfel se realizeze echilibrul intregii lumi;
  • persoanelor atotstiutoare - pentru ca ma fac sa constientizez ca stiinta si cunostintele pe care le adunam in viata din propriile invataminte si experientele realizate sunt adevaratele valori pe care trebuie sa ni le insusim si sa le folosim cu cap pentru o dezvoltare continua, pentru o armonioasa comunicare cu cei din jurul nostru;
  • persoanelor la sufletul carora nu am ajuns inca - pentru lupta continua pe care trebuie sa o duc cu mine, pentru a fi mai buna, pentru a nu ma lasa pe tanjeala, pentru a ma ambitiona spre mai mult;
  • persoanelor care au cu adevarat greutati in viata - pentru ca ma fac sa constientizez ca ale mele sunt nimicuri sau alintaturi, pentru ca ma impulsioneaza sa fiu mai buna, mai iertatoare, mai draguta si recunoascatoare pentru tot ce-mi ofera Dumnezeu;

Astazi, va multumesc voua!

Astazi ma bucur de invataturile oferite de voi toti!

Astazi sunt omul pe care il stiti, pe care vi-l arat cat se poate de sincer cu zambet sau cu lacrimi pe chip, clipa de clipa!

Astazi sunt mandra de mine, prin ochii vostri cand ma priviti!

Pachetele din cotlet de porc, cascaval si sunca

Pachetele din cotlet de porc, cascaval si sunca

La masa de Sfantul Andrei am avut invitati de seama:D pe socri, mama si sorela mea draga, la care ma asteptam sa fie in Bucuresti, dar a aparut cireasa de pe tort, astfel incat surpriza a fost pe masura, iar bucuria mea si mai mare. Astfel pe 1 decembrie, fiind liberi si eu si Andrei ne-am invitat parintii la masa si le-am pregatit un meniu special:

Pachetele din cotlet de porc, cascaval si sunca

Pentru pachetele am pus feliile de cotlet la bait cam 48 de ore (vin, ulei, usturoi, ierburi macinate, sare, piper, coaja de grefa). Apoi am calit in unt toate feliile (pe rand), in noua tigaie primita de la mamitica mea (ceramica, mega practica si usor de utilizat si curatat:D).

Cand au fost facute toate bucatile de cotlet, am facut pachetelele: o felie cotlet, o felie cascaval si o felie de sunca de jur imprejur, pentru a lega totul. Le-am pus in tava la cuptor, unde le-am lasat cam 10 minute la foc potrivit, cat s-a topit cascavalul si s-a rumenit putin sunca/prosciutto.

Le-am servit cu cartofi taranesti facuti cu ceapa, usturoi si fasii de bacon. O nebunie yammy! 

Pofta Biuna! :)

Curaj? Respect?

Curaj? Respect?

Tind sa cred ca nu sunt o curajoasa de felul meu, dar oricum ma lupt cu treaba asta si sper ca am evoluat ceva in aceasta directie in ultimii ani si asta datorita (in mare parte) persoanele din jurul meu, de la care am invatat zilnic cate ceva. Nu de putine ori eram socata de curajul de care dadea dovada surioara mea mai mica, ceea ce ma faceam sa zic “pai pot si eu”. Si da!  Se poate!

M-am gandit de multe ori ca mi-ar placea sa am curajul sa spun ce simt, dar nu-ti trebuie doar curaj, pentru ca e foarte usor sa-i ranesti pe cei din jurul tau incercand sa-ti expui punctul de vedere, sau sa ramai singur, sau sa iei bataie, sau… etc. Cred ca e important de cantarit care e scopul momentului curajos. Si sunt atatea momente in care imi doresc sa pot sa zic ce am pe suflet, chiar daca stiu ca asta poate rani pe celalalt, dar pentru ca o merita sau pentru ca face o greseala sau pentru ca nu ii sunt datoare cu nimic sa adun in mine, sau din contra ii sunt datoare sa-i zic care ii sunt problemele… e foarte posibil sa imi fac curaj sa zic ceva:D.

Vreau sa am curajul sa zic NU. Vreau ca cei din jurul meu sa aiba curajul sa fie oameni, sa se comporte ca atare, sa decida pentru ei, sa isi asume varsta si experienta. Vreau de multe ori ca cei din jur sa aiba grija lor si atat. Vreau sa fac ceea ce simt si clar nu sunt datoare sa ma explic nimanui: unde merg, ce fac, cand plec, cu cine plec, cand vin, cu cine stau, etc. Vreau sa cred ca bunul simt nu inseamna si nu se asociaza cu lipsa curajului. Nu de putine ori mi s-a intamplat sa ma abtin sa spun ce simt din prea mult bun simt pentru mine in primul rand si apoi pentru celalalt.

Am intalnit oameni mari, care sunt dependenti de ceilalti, care desi au ani la activ nu sunt capabili sa incerce macar sa se descurce singuri. Am intalnit copii tineri care si-au luat viata in maini si care stiu si au incredere ca viata ii va indruma corect. Si da, pe acestia ii apreciez. Si da, imi ador parintii si le multumesc pentru ca m-au crescut in asa fel incat sa pot sa fiu pe picioarele mele, dar nu pentru a-i da deoparte, ci pentru a gandi si a fi OM. Si da, inca mai stau in poala mamei si inca astept sa ma alinte. In schimb nu as mai putea sa stiu ca tot pasul mi-este ghidat de parinti.

Da! Vreau sa ma simt capabila si sa gandesc si sa-mi asum raspunderea pentru ce am realizat sau nu. Asta nu inseamna ca nu ascult sfaturi din stanga sau din dreapta… dar nici nu voi putea sa fiu copilul care asteapta lingurita cu papica de la mama pana la batranete si-napoi.

Read the rest of this entry

Prajitureala…

Prajitureala…

Momentele super asteptate au sosit.. Sarbatoarea Craciunului se apropie, astfel incat am avut ocazia sa merg acasa pentru taiatul porcului, pentru petrecut timpul cu familia, pentru jucat remi, pentru a o lua pe Piscotel la mine. Intorsi in Iasi am inceput prima seara cu un film 3d – Tron.. dragutel, dupa care a urmat o zi de cumparaturi-cadouri in care ne-am dat duhul, dar care macar s-a concretizat cu rezultate pe masura;;).

Dupa aceste momente speciale, am inceput pregatelile pentru Misiunea: “Prajitureala”. Lista cu ingredientele ce ne trebuiau a fost inmanata barbatului casei, care s-a descurcat eroic la restituirea ei sub forma de produse.

A urmat activitatea noastra. Eu si Piscotel ne-am inarmat cu rabdare, ingrediente si zambaceli pentru indeplinirea misiunii…

Read the rest of this entry

Azi sunt singur acasa…:(

Azi sunt singur acasa…:(

Eu detest sa fiu singura de cele mai multe ori. Am si momente cand am nevoie de o pauza, dar sunt destul de rare. Nu suport sa nu vorbesc cu mama, sa ma gandesc macar la gandul … nici nu pot scrie astfel de ganduri negre. Mama ne va fi mereu aproape, oricat de mare va fi distanta fizica dintre noi… ea va respira, isi va face griji, sau se va bucura mereu pentru mine si pentru Anchy… suntem extrem de norocoase cu un asa “Mamitz”… si nimeni si nimic nu va putea schimba asta.

 

NOI SUNTEM FAMILIA LOR! TU FII MOS CRACIUN!

SOS Satele Copiilor Romania lanseaza cea de-a 11-a campanie de strangere de fonduri cu ocazia Sarbatorilor de Iarna. Anul acesta, copiii au desenat felicitarile ajutati de personalitati publice Camelia Sucu, Robert Turcescu, Ion Craciunescu si Ema Pendiuc, intr-un eveniment de creatie organizat la Hard Rock Cafe. Noile modele de felicitari pot fi comandate online pe site-ul dedicat campaniei www.sos-satelecopiilor.ro.

Read the rest of this entry

Hartia aurie…

Hartia aurie…

Povestea spune ca a fost odata un om, care si-a pedepsit fetita in varsta de 5 ani, pentru ca a risipit o hartie aurie de impachetat, foarte scumpa. Omul statea rau cu banii si a devenit si mai suparat cand a vazut ca fetita a folosit hartia respectiva ca sa decoreze o cutie si sa o puna sub bradul de Craciun.

Cu toate acestea, fetita a adus tatalui ei cadoul in dimineata urmatoare spunandu-i: “Acesta este pentru tine, taticule”. Tatal a fost rusinat de reactia lui furioasa de cu o zi in urma, dar supararea lui se arata din nou cind vazu ca, de fapt, cutia era goala.

El i-a spus pe un ton raspicat: “Nu stiai, domnisoara, ca atunci cand dai un cadou cuiva, trebuie sa pui ceva in el?” Fetita s-a uitat in sus spre tatal sau, cu lacrimi in ochi, si a zis: “Taticule, cutia nu este goala. Am suflat in ea atatea saruturi pana cand s-a umplut.”

Read the rest of this entry

Iti multumesc!

Iti multumesc!

Pentru azi.. in primul rand La Multi Ani, Piscotel! si apoi… pentru toate zilele, pentru toate incurajarile, imbratisarile, kisacelile, momentele petrecute impreuna, pentru toate sfaturile si vorbele eroice spuse la momentul potrivit, pentru toate rasetele si poznele facute impreuna, pentru toate alinarile si surprizele facute, pentru toti nervii si pentru supararile alinate, pentru ca imi dai ocazia de fiecare data sa ma mandresc cu tine, pentru ca stii sa ma sustii din orice colt al lumii, pentru ca esti TU de fiecare data, pentru ca am incredere in tine, pentru ca te stiu langa mine chiar si cand kilometri ne despart, pentru ca esti sora pe care si-ar dori-o oricine, dar de care ma bucur numai eu,  pentru ca esti frumoasa si desteapta, pentru ca ma alinti cum stii tu mai bine, pentru ca stii sa ma “ventuzezi” si sa ma faci sa rad..pentru toate astea si multe alte… Anca, ITI MULTUMESC!

Si-acum imi amintesc ca eram in liceu si trebuia sa vorbim despre persoana care ne inspira, care o avem ca model.. Si care mai de care vorbeau de Angelina Jolie, de regina Elisabeta, de printesa Diana… dar eu de tine.. Da! Sunt mandra de sora mea mai mult ca orice! Sunt mandra ca e puternica si ca stie ce vrea in viata! Sunt mandra ca e activa si implicata in tot ceea ce face, chiar daca asta inseamna sa aiba multe activitati de’o data. Sunt mandra pentru tot ce poate face ea si eu nu! Sunt mandra pentru ca e puternica si imi da si mie din puterea ei, oricand am nevoie! Sunt mandra ca e sora mea si nu as putea sa-mi imaginez viata fara ea… distanta dintre noi e deja cam greu de suportat.. dar avem tehnologia slava Domnului..

Read the rest of this entry