Ador ciupercile, aproape de orice tip (cred)… cu mamaliguta, cu usturoi, cu ou, cu ceapa, cu maioneza… le ador. Mi-am amintit ca am un pachet de ghebe congelate. L-am dezghetat si am inceput pregatirea ghebelor (ciupercilor) in sos alb – bechamel sau o ciulama mai speciala .

Am taiat o jumatate de ceapa, pe care am trecut-o prin ulei incins, pana a prins o tenta aurie. Apoi am adaugat ciupercile (cam 3/4 de ceaun , pentru a va face idee in privinta cantitatilor:D) impreuna cu o cana de apa (ele se fierb mai intai, daca nu au fost cum erau ale mele mai intai fierte si apoi puse la congelator). Am lasat sa se inabuse bine intregul amestec, timp in care am preparat separat sosul.

Intr-un ceaunel am pus 5 linguri de unt la topit. Cand a devenit lichid am adaugat amestecand continuu 5 linguri de faina de grau. Am amestecat bine, devenind ca un aluat intreaga compozitie. Apoi treptat am adaugat cam 1/2 litru de lapte. La fel am tot amestecat in sos, pana a devenit cremos.

Cand ciupercile au fost gata, am adaugat sosul peste ele si condimentele: sare, piper si busuioc. Am amestecat intreaga compozitie si am mai lasat-o pe foc cam 5-10 min sa se inabuse. (daca vreti sa iasa cu sos mai lichid, se mai poate adauga lapte).

Nu cred ca e considerata delicatese mancarea asta, dar mie mi-e tare draga asa ca am servit-o chiar si cand am avut prieteni la masa, cu mamaliga in care am pus niste unt, ca iese divina si cu mujdei facut de casa cu smantana.

Pofta biuna!

Credits: www.timelapsus.ro | www.filmuldepiatra.ro

Absolut superb! Felicitari maxime! Cum sa nu fiu mandra? )

* Thanks Irina pentru “pont”:D

Am pus o cana de orez la fiert (la o marime/cana de orez, se pun cam 2 marimi/cani de apa) cu putin ulei si condimente. In timp ce fierbe se mai poate adauga apa clocotita, daca e cazul.

Intr-o tigaie mare am calit o ceapa si vreo 4-5 catei de usturoi. Cand a devenit aurie ceapa, am adaugat o punga de legume – amestec mexican (morcov, porumb, fasole verde, boabe de fasole, cateva boabe de orez cu bobul lung). Am calit amestecul  putin, am mai adaugat si o jumatate de cana de apa si am lasat sa se inabuse totul.

Am condimentat cu sare, piper, 2 linguri cu zahar, curry si praf de chilli:D. Am adaugat o cana de sos de tomate (se poate folosi suc proaspat, sau bulion “lungit” cu putina apa).

Am adaugat orezul fiert separat, peste amestecul cu sos de rosii. Am amestecat continuu cu o paleta, rotind cu atentie orezul. Am presarat patrunjel pe deasupra si am lasat sa se raceasca putin. 

Se poate servi ca garnitura la orice friptura.

Pofta biuna!

Intr-o oala cu apa si sare am fiert cartofii in coaja. Apoi i-am racit, curatat si taiat cuburi pentru salata.

Intr-un bol am taiat o ceapa pestisori, ardei (rosu, verde si galben) si am condimentat cu sare si piper. Intr-un castronel am amestecat bine mustar, sare, amestec de condimente – verdeturi si cateva lingurite de ulei.

Am amestecat cartofii, ceapa, ardeii si sosul de mustar in bol, am adaugat si putin otet si am dat la rece. Am servit salata cu felii de paine prajita.

Pofta biuna!

Pentru supa am folosit 2 morcovi, 5 cartofi, o ceapa, 2 cuburi – condimente cu gust de gaina (da, stiu eeeeee-uri, dar asa am facut de data aceasta pentru gust) pe care le-am curatat, taiat si fiert intr-o oala cu apa si sare. 

Cat au fiert ingredientele am calit o ceapa tocata si cubulete de ardei colorati. Cand supa de legume a fost gata, am scos cele 2 jumatati de ceapa fierte si am adaugat compozitia de mai sus (ceapa si ardei).

Pentru galuste am folosit 2 oua, 3 linguri ulei, 8 linguri cu gris, sare si apa in care am fiert galustele.

Intr-o alta oala (nu cea cu supa) am pus apa si sare la fiert.

Intr-o farfurie am batut 2 oua, peste care am adaugat cele 3 linguri de ulei, 8 linguri de gris (amestecand continuu pana s-a omogenizat intreaga compozitie).

Treaba cu galustele trebuie sa decurga rapid pentru ca ele sa nu iasa tari. Asadar cand a fost gata compozitia, am format galuste cu lingura si le-am pus rapid la fiert (apa sa nu fie inca in clocot cand le punem in ea, ci inainte, cand e aproape de fierbere).

Le-am fiert cam 10-15 minute. Apoi le-am scos la scurs intr-o strecuratoare. La final le-am pus in supa din oala, am presarat patrunjel pe deasupra si….  pofta biuna!

Simplu ca “Ola!” Dam click aici, ne scriem numele si apoi vizionam.

Eroic, nu?

Ca ingrediente am folosit 36 piscoturi (500 gr), 500 gr branza mascarpone, 5 galbenusuri, 1 albus, 150 gr zahar.

Se bate albusul spuma. Separat se bat cele 5 galbenusuri cu zaharul, pana obtinem o crema.

Branza mascarpone se bate cu mixerul, pentru a deveni cremoasa. Peste aceasta se adauga crema de galbenusuri si spuma albusului si se amesteca usor cu o spatula.

Piscoturi se trec rapid, rand pe rand, prin cafeaua tare, neindulcita si racita. Se aseaza in tava strat de piscoturi, peste care se intinde cu spatula crema. Apoi se adauga al doilea strat de piscoturi peste care se pune crema.

Se da la rece, si se presara cacao pe deasupra cand se serveste.

Pofta biuna!

Am facut cele 2 straturi, pe rand. Va dau cantitatile standard pentru ca noi le-am dublat pe acestea (am scos 2 tavi – vase yena de ciocolata:D).

Pentru stratul de ciocolata neagra cu stafide am folosit: 350g zahar, 100ml apa, 100g unt, 250g lapte praf, 40g cacao, 2 fiole esenta de rom, o punga cu stafide.

Pentru stratul de ciocolata alba cu nuca de cocos: 350g zahar, 100ml apa, 100g unt, 250g lapte praf, 2 fiole esenta de vanilie, o punga de nuca de cocos.

Mai intai am facut stratul de ciocolata neagra. Intr-un ceaun  am pus zaharul si apa. Le-am pus la fiert si le-am lasat cam 5 minute, amestecand din cand in cand, pana s-a format siropul. Daca doriti ca ciocolata sa fie ma sfaramicioasa, atunci sosul trebuie sa fie mai gros, daca doriti sa fie mai “carameloasa”, atunci lasati sosul sa fie mai subtire.

La fel la ca la tarta frantuzeasca am scos aluatul din frigider si l-am intins intr-o foaie rotunda, mai mare decat dimensiunea formei de tarta, pentru a putea face peretii acesteia. L-am rulat pe sucitor si apoi l-am asezat in forma de tarta, asezandu-l cu grija pe pereti si decupand surplusul.

Am pus tava in frigider timp de 15 minute. Intre timp am decupat din hartia de copt un cerc cu diametru un pic mai mare decat cel al formei de tarta.

Am scos tava din frigider si am intepat aluatul cu o furculita, dupa care am pus foaia de copt peste aluat. Peste foaia de copt am pus boabe de fasole (cat sa fie plina forma), pentru ca aluatul sa nu se umfle in timpul coptului.

Am bagat forma in cuptorul incins la 200 de grade Celsius si am lasat-o cam 15 minute.

Intre timp am pregatit umplutura din 500 gr branza mascarpone, o cana de zahar (250 gr), 3 oua, esenta de vanilie si 300 gr smantana.

Se amesteca cu mixerul branza, pana devine cremoasa, se adauga treptat zaharul, apoi ouale unul cate unul. Cand totul este bine incorporat se adauga esenta de vanilie, apoi cu o spatula se incorporeaza smantana. In compozitie am adaugat cubulete de ananas si piersici decojite (din compoturi).

Se scoate tava din cuptor, se inlatura foaia de copt cu fasolea si se adauga umplutura de mai sus. Se niveleaza cu ajutorul spatulei si se da la cuptor cam 45 de minute pe o oala care are apa in ea (tava cu tarta sa stea in cuptor pe aceasta oala cu apa, pentru a se coace frumos si usurel in interior). Apoi se scoate chiar daca nu este rumenita complet deasupra si este moale. Se lasa o ora la temperatura camerei sa se raceasca.

Se desprind usor marginile de tava, cu un cutit si apoi se da la frigider cel putin 4 ore inainte de taiere (noi nu ne-am putut abtine si am taiat o felie calduta – gustul e divin si eroic cu siguranta:X). Dupa ce s-a racit bine, se taie cu un cutit dat prin apa fierbinte si apoi sters, pentru fiecare felie.

Pe centrul tavii, tarta se va lasa, fata de cum iese cand o scoateti din cuptor, dar puteti pune sosuri diferite dulci – acrisoare sau dulceturi, daca doriti.

Poate provoca dependenta pentru iubitorii de branza si unt – se topeste in gura, nu alta. :X

Pofta biuna!

Trebuie sa recunosc ca sursa acestei retete e surioara mea, dar cu siguranta voi mai face acesta tarta si singurica.

Am scos aluatul din frigider si l-am intins intr-o foaie rotunda, mai mare decat dimensiunea formei de tarta, pentru a putea face peretii acesteia. L-am rulat pe sucitor si apoi l-am asezat in forma de tarta, asezandu-l cu grija pe pereti si decupand surplusul.

Am pus tava in frigider timp de 15 minute. Intre timp am decupat din hartia de copt un cerc cu diametru un pic mai mare decat cel al formei de tarta.

Am scos tava din frigider si l-am intepat cu o furculita, dupa care am pus foaia de copt peste aluat. Peste foaia de copt am pus boabe de fasole  (cat sa fie plina forma), pentru ca aluatul sa nu se umfle in timpul coptului.

Am bagat forma in cuptorul incins la 200 de grade Celsius si am lasat-o cam 15 minute. 

In acest timp am pregatit umplutura. Am calit pestisori de ceapa in condimente si curry din plin. Peste ceapa am adaugat felii de ciuperci si fasii de muschi file de porc afumat, pastrama si sunca de pui. Le-am tras bine in tigaie, amestecand toate aromenele de la condimente. La o parte din tarte am adaugat si fasii subtiri de ardei iute.

Apoi am scos tava din cuptor, am inlaturat fasolea si foaia de copt si am pus umplutura. Peste aceasta am pus cubulete de branza cu mucegai (am fost mega sceptica, dar Anca a sustinut ca e absolut magica cand e “gatita”, astfel incat la prima serie am facut si cu branza si fara, dar gustand din cea cu branza am decis ca toate turele de tarte sa le facem cu branza:D). De asemenea am pus si cubulete de branza telemea la unele tarte.

Intr-un bol am batut oua, lapte, smatana, lapte, marar proaspat, sare, piper si cascaval afumat ras. Aceasta compozitie am turnat-o deasupra tartelor.

Le-am bagat in cuptorul deja incins la 200 de grade Celsius si le-am lasat cam 30-40 de minute pana cand compozitia din lapte, smantana si oua s-a inchegat si rumenit usor.

Se serveste calda si e absolut magnifica! Pofta biuna!

Noi am dublat cantitatile pentru a face mai muuulte tarte, dar reteta standard se face cu: 
- 500 g faina
- 250 g unt
- apa rece, 100 – 200 ml
- putina sare

Am amestecat intr-un vas faina cu sarea. Apoi am adaugat untul taiat cubulete si treptat apa rece. Untul si apa trebuie sa fie reci, pentru a nu se incalzi prea mult aluatul.

Am framantat cu mana, adaugand apa rece pana aluatul a inceput sa aiba consistenta (nu va speriati ca nu va sta bila compacta, ci mai sfaramicioasa).

 L-am mai framantat si pe masa, dar nu foarte mult pentru a nu incalzi untul prea tare.

Am format o bila din tot aluatul si am pus-o intr-o folie alimentara. L-am tinut la rece cam jumatate de ora, dar se poate si congela.

E divin de-a dreptul acest aluat!

Pupicioi!

1. Concert de colinde la BCU Iasi – sustinut de Corul Facultatii de Compozitie, Muzicologie si Pedagogie Muzicala – Universitatea de Arte “George Enescu” Iasi si dirijorul George Dumitriu.

2. Un spectacol de exceptie cu sala Ateneului din Iasi arhiplina, sustinut de ansamblul folcloric “Teodor Burada” – UNIVERSITATEA DE ARTE “GEORGE ENESCU” IASI si dirijorul lector univ. dr. Ciprian Chitu. Colindele, cantecele de stea, plugusorul, colindele cu masca animaliera, muzica populara cu suitele de dansuri moldovenesti si scenetele comice au fost interpretate absolut eroic! 2 piciulici mititei, imbracati popular au fost deliciul spectacolului. Momentele de dans popular mi-au adus aminte de surioara mea, de momentele cand ea sustinea astfel de spectacole si de dezamagirea mea ca nu am reusit sa ajung sa o vad pe viu. Foarte frumos! 

3. Vineri am fost la concertul cu Stefan Hrusca organizat de Iasi. O voce superba, dupa cei 30 de ani de cariera, care mi-a adus aminte de caseta din copilarie, pe care am ascultat-o de sute de ori! Cum spuneam si pe Facebook, mai am de bifat pe Stefan Banica Junior si Fuego, dar simt ca nu se vor putea ridica la nivelul acesta! ) Un concert absolut superb, de o ora, care m-a intors in timp, langa ai mei, cand stateam benoclata cu surioara mea, fermecate amandoua, in fata casetofonului care ne reda colindele lui Hrusca iar si iar. Un concert in care nu au rulat colindele una dupa alta, ci ne-am bucurat si de mici povestioare ale maestrului, din viata lui. Un concert in care am lacrimat la versurile si melodia “Ruga pentru parinti”, care trecea prin tine cu tunul, parca.

Sambata seara am ales plimbaceli pe la luminite, tot in spiritul Sarbatorilor de Iarna. Astept zapada si intalnirile cu cei dragi, pentru ca tabloul sa fie complet. 

Toate acestea au fost cateva momente prinse in zbor, din cele sustinute de diferite organizatii, in Iasi. Saptamana care vine va avea de asemenea momente si spectacole frumoase, asa ca profitati din plin, ca merita! 

Pupicioi!

Separat intr-o tigaie wok se caleste putin o ceapa taiata, cu usturoi, sare, piper, chilli si putin curry. Apoi se adauga ciupercile de toamna (ghebele) si se lasa sa se inabuse bine. 

Se scurg pastele si se adauga in tigaia cu ciuperci. Se amesteca bine si se calesc putin, dupa care se adauga rosiile decojite si un pahar de suc de rosii proaspat. Se condimenteaza dupa gust si se mai lasa putintel pe foc, sa se amestece eroic toate aromele.

Pofta biuna!

1. Ignorati numerele ne-esentiale. Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea. Lasati doctorii sa-si faca griji in legatura cu astea. De asta ii platim.
2. Inconjurati-va de prieteni veseli. Aia mohorati va deprima.
3. Invatati. Studiati computerul, mestesugurile, gradinaritul, orice. Nu lasati creierul sa leneveasca. “O minte inceata este atelierul diavolului.” Si numele diavolului este Alzheimer.
4. Savurati lucrurile simple.
5. Radeti des, mult si din toata inima. Radeti pana nu mai puteti si va trebuie aer.

6. Mai apar si lacrimi. Indurati, suferiti si treceti nai departe. Singura persoana care va insoteste toata viata, suntem NOI INSINE. Fiti “VII”, cat sunteti in viata.
7. Inconjurati-va cu dragoste, indiferent ca asta inseamna prieteni, animalutele dragi, muzica, plante, hobbi-uri, ce-o fi.
8. Pretuiti-va sanatatea. Daca este buna, pastrati-o. Daca mai are “hibe”, reparati-o. Daca nu tine de voi “reparatia”, cautati sprijin.
9. Nu va cautati vina. Faceti vizita la mall, in alt judet, in alta tara, dar NU unde este vina.
10. Spuneti-le oamenilor pe care ii iubiti, ca ii iubiti, cu orice ocazie.

SI NU UITATI:
Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momente care iti taie rasuflarea.

Pupicioi!

Suntem cat se poate de responsabili, sau ar trebui sa fim, pentru deciziile pe care le luam si pentru faptele realizate de-a lungul vietii. Nu de putine ori ni se intampla sa dam fara sa cerem nimic, sau sa ne bucuram alaturi de ceilalti la momente simple, magice, venite de te miri unde, fara sa le fi visat vreodata. Nu de putine ori ni se intampla sa primim palme si dezamagiri din partea celor la care nu ne asteptam. Nu de putine ori trebuie sa “inlaturam” oamenii, lucurile pentru care suntem acolo doar cand au nevoie.

Invatam zilnic ca prietenii adevarati sunt putini, ca cei care se vor prieteni sunt de fapt doar in anumite momente, ca sunt oameni care si-ar dori sa-ti poata fi mai mult “prieten”, sa-ti fie aproape, dar distanta sau alte impedimente le strica aceasta sansa. Invatam ca fiecare raspunde pentru ceea ce face si ca nu avem de ce gandi si incerca sa-i ajutam pe cei care nu vor, desi ei sunt cei care ne cer. Invatam ca nu de putine ori detasarea si indiferenta iti fac viata mult mai usoara si mai frumoasa.

Invatam ca iertarile sunt de fapte sanse date celor care gresesc, calcand in picioare daruirea si sufletul celor care se chinuie sa nu o faca. Invatam sa nu oferim ajutorul nici cand ni se cere, pentru ca mai apoi sa nu avem surpriza de a ne trezi ca de fapt noi nu intelegem situatiile.

Invatam ca viata e atat de frumoasa, ca sunt persoane care merita toata stima si respectul si ca sunt prieteni si oameni dragi, care ne-ar fi aproape si care nu ne-ar dezamagi increderea si de aceea e cel mai bine sa detasam tot ce ne-ar aduce conuri de umbra in suflet. Autoapararea de dezamagiri trebuie sa o facem singuri prin distantare rapida si indiferenta. 

E atat de frumos in prag de sarbatori, sa astepti sa petreci cu oamenii dragi sufletului tau, cu familia. Un sentiment de eliberare de multe ori poate fi suflu in viata fiecaruia. Un sentiment de liniste si impacare, ca ai facut ce ai crezut de cuviinta, ca ai respect fata de tine si de ceea ce gandesti, e tot ce ti-ar trebui pentru a-ti putea ridica ochii din pamant si a zambi si multumi cerului ca poti sa fi cineva, ca poti sa aduni respect si fericire si de la ceilalti, in stilul acesta.

Astazi, la 25 de ani, sunt mandra si fericita gandindu-ma la familia mea, la prietenii de incredere si la viziunea asupra propriei mele persoane si asupra a ceea ce vreau sa devin, sa cresc educandu-ma continuu, invatand si luand exemple de la cei din jur… exemple de asa da, sau exemple de asa niciodata. Si da, stiu ca toate acestea aduc micile bucurii ale zilelor si stiu ca pot sa adun zambete de la oameni , fiind demna si raspunzandu-le acestora cu demnitate. Si da, totodata, imi pierd increderea in oamenii care ma dezamagesc, in mod repetat. Si da, nu mai vreau eu, sa imi consum timpul cu ei, oricat de trist ar putea fi uneori… pentru ca astfel ma voi asigura ca data viitoare ma vor scuti de dezamgiri si in plus asa poti “cerne” si ramane pe viitor cu oamenii adevarati:D.

Stiu ca experientele personale ne schimba cel mai mult in viata, ca din ele invatam de toate si ca totul se poate schimba intr-o secunda, fie in bine, fie in rau, pentru ca asa e viata. Astfel, nu-mi ramane decat sa ma bucur de tot ce mi-a oferit Cel de Sus si sa sper in continuare la bine si frumos.

Cred cu tarie ca increderea si respectul se castiga. Incredere si respectul se pot pierde o singura data in viata… dar pentru totdeauna cu siguranta. Increderea si respectul pentru propria-ti persoana sunt vitale pentru a te dezvolta ca om si gandire, pentru a fi respectat in ochii celorlalti. Increderea si respectul iti pot aduce succesul si impacarea cu propria-ti persoana. Increderea si respectul te vor face sa te respecti si sa te bucuri de ceea ce esti astazi si de cate poti face maine, cu sanatate si cu cei dragi aproape. 

Sanatate si incredere in zambaceli sa avem, ca restul vin de la sine, rand pe rand… cu siguranta!

Se bat bine 2-3 oua, in functie de cate copanele aveti. Se adauga lapte, sare, piper, verdeturi, cateva linguri de smanatana si faina alba – in ploaie, amestecand continuu. Compozitia aceasta se poate folosi si la pieptul de pui – snitele.

Se dau copanelele prin putina faina de grau, iar apoi se dau prin compozitia de mai sus. Se incinge ulei din plin intr-un ceaunel. Se adauga copanelele usurel si se lasa sa se rumeneasca frumos.

Se pot servi cu piure pufos si salata.

Pofta biuna!

• supa de pui cu legume, servita cu mujdei (am eliminat borsul din reteta de ciorba)
• salata mixta: varza, morcov, ciuperci, maioneza, piept de pui in curry si telemea
• pachetele din cotlet de porc, cascaval si sunca/bacon/prosciutto
• tiramisu de casa

Pentru pachetele am pus feliile de cotlet la bait cam 48 de ore (vin, ulei, usturoi, ierburi macinate, sare, piper, coaja de grefa). Apoi am calit in unt toate feliile (pe rand), in noua tigaie primita de la mamitica mea (ceramica, mega practica si usor de utilizat si curatat:D).

Cand au fost facute toate bucatile de cotlet, am facut pachetelele: o felie cotlet, o felie cascaval si o felie de sunca de jur imprejur, pentru a lega totul. Le-am pus in tava la cuptor, unde le-am lasat cam 10 minute la foc potrivit, cat s-a topit cascavalul si s-a rumenit putin sunca/prosciutto.

Le-am servit cu cartofi taranesti facuti cu ceapa, usturoi si fasii de bacon. O nebunie yammy! 

Pofta Biuna!

Am trecut pestele prin faina de grau, prin oua batute cu o lingura de iaurt si condimente, iar la final prin faina de porumb amestecata cu pesmet.

Am prajit pestele intr-o baie de ulei incins bine. Apoi l-am scos pe un platou cu prosoape de bucatarie – hartie, pentru a mai scoate din ulei. 

Separat am pregatit sosul. Am topit jumatate de pachet de unt, in care am adaugat in ploaie faina de grau, amestecand continuu. Cand s-a ingrosat binisor compozitia am adaugat o cutie mare de iaurt si am continuat sa amestec. Am condimentat sosul alb cu zeama de la o lamaie, praf de usturoi, amestec de verdeturi macinate, sare si piper.

Intr-o tigaie am incins putin ulei si am calit o jumatate de ceapa taiata si un borcanel de ciupercute – felii. Am adaugat o ceasca de apa si am lasat sa se inabuse ciupercutele cu ceapa si condimentele (sare, piper). Cand au fost gata le-am adaugat peste sosul alb si am amestecat noua compozitie.

Se serveste cu pestisorii aurii pregatiti la inceput.

Yammy si Pofta biuna!

Se amesteca continutul din 2 conserve de ton maruntit (se scurge uleiul din ele, pe cat posibil). Se adauga o jumatate de ceapa tocata marunt, 2 linguri de maioneza de casa, sare, piper si zeama de lamaie dupa gust.

Se amesteca toata compozitia si se serveste simplu si rapid.

Pofta biuna!