Se spune ca orice lucru bun care ti se intampla, e de fapt rasplata pentru altul facut bine candva, ca orice lucru rau de fapt e o palma ca undeva pe drum, ai pierdut un aspect si ca e timpul sa-l remediezi. Se simte ca increderea pierduta nu va mai fi castigata, ca lucrurile sunt albe, negre si gri pana la un punct, cand totul se transforma ori in alb, ori in negru.
Suntem cat se poate de responsabili, sau ar trebui sa fim, pentru deciziile pe care le luam si pentru faptele realizate de-a lungul vietii. Nu de putine ori ni se intampla sa dam fara sa cerem nimic, sau sa ne bucuram alaturi de ceilalti la momente simple, magice, venite de te miri unde, fara sa le fi visat vreodata. Nu de putine ori ni se intampla sa primim palme si dezamagiri din partea celor la care nu ne asteptam. Nu de putine ori trebuie sa “inlaturam” oamenii, lucurile pentru care suntem acolo doar cand au nevoie.
Invatam zilnic ca prietenii adevarati sunt putini, ca cei care se vor prieteni sunt de fapt doar in anumite momente, ca sunt oameni care si-ar dori sa-ti poata fi mai mult “prieten”, sa-ti fie aproape, dar distanta sau alte impedimente le strica aceasta sansa. Invatam ca fiecare raspunde pentru ceea ce face si ca nu avem de ce gandi si incerca sa-i ajutam pe cei care nu vor, desi ei sunt cei care ne cer. Invatam ca nu de putine ori detasarea si indiferenta iti fac viata mult mai usoara si mai frumoasa.
Invatam ca iertarile sunt de fapte sanse date celor care gresesc, calcand in picioare daruirea si sufletul celor care se chinuie sa nu o faca. Invatam sa nu oferim ajutorul nici cand ni se cere, pentru ca mai apoi sa nu avem surpriza de a ne trezi ca de fapt noi nu intelegem situatiile.
