Ooo daa! Iata ca am avut noroc si am castigat un mini-concediu 2 nopti cazare + mic dejun la Predeal – Cabana Vanatorilor, premiu oferit de Eximtur. Astfel, mi-am luat sotiorul si ne-am pornit sambata dimineata.. maxim de dimineata (trezirea la 04:00 si plecarea pe la 04:45) si cu zambecili pe chip, harti si lista cu obiective turistice, cheesburgeri, apa, rontaili si haine de munte ne-am pornit cu drag spre Predeal. Drumul destul de lung, dar liber si frumos.
Am trancanit (evident) tot drumul, am cantat peste profesionistii care se auzeau la radio sau pe cd, am rontait, am verificat contul de facebook, harta, gps-ul de pe telefon, am mai facut si cate o poza din mers (cand s-a luminat), am comentat ce vedeam pe strazi, modele de case, de banci, de oameni, pana am ajuns in Predeal, la Cabana Vanatorilor. Ne-am cazat, ne-am bucurat maxim de camera mare, frumoasa si in primul rand calduroasa pe care am primit-o. Nota 10, clar!
Dupa ce ne-am dezmortit putin spatele si picioarele, ne-am luat talpasita in plimbari prin statiunile de pe Valea Prahovei: Predeal, Azuga, Busteni, Sinaia. Ne-am oprit la Peles unde am facut cateva poze artistice, iar apoi am urcat pana la cota 1400 cu masina, fiind fermecata maxim de culorile din jurul meu. Absolut de vis coloristica muntilor! De la cota 1400 am luat telescaunul pana la 2000.
Cam foarte grea aceasta urcare, datorata gerului care imi brazda ochii ramasi la suprafata pentru a remarca ceva din telescaun. La un moment dat mi-am acoperit intreaga fata + ochii in maini. Sus am savurat o ciocolata calda, am bantuit putin pe-acolo, dupa care am coborat tot cu telescaunul pana la masina.
Apoi am mers sa mancam bunatati in Busteni: piept de pui cu cascaval si cartofi taranesti cu ceapa si kaizer + rulada de pui umpluta cu sunca, ciuperci si cascaval. Ne-am bucurat chiar sa o admiram pe Milka care veghea la geamul restaurantului.
Dupa masa, caldurica, ne-a cuprins o moleseala si o lene de vacanta. Am mers pana la Castelul Cantacuzino, dupa care ne-am pornit spre Predeal, cascand gura peste munti. Ajunsi la cabana in Predeal, a inceput sa fulguiasca eroic! Ca de poveste peisajul, nu alta!
Am facut o baitza calda si ne-am relaxat frumos, dupa care am luat cina la restaurantul cabanei, care avea un colt plin cu medalii si cupe pentru concursurile la care participasera membrii bucatari. De asemenea afara, se regasea un panou cu diplomele de excelenta pe care le castigasera restaurantul si personalul acestuia.
Restaurantul era aproape plin de lume, in care formatia isi prezenta programul artistic diversificat. Piei de ursi, lupi, animale impaiate vegheau frumos pe peretii restaurantului. Spiritul vanatoresc era foarte bine pus in valoare si prezentat in toata cabana.
Am servit preparate vanatoresti, evident (gustare calda vanatoreasca si bulz vanatoresc). Dimineata m-am trezit plina de energie si vesela la vederea privelistii din camera: zapada depusa pe masini si copaci, mangaiata de razele soarelui si un cer senin.
Apoi am luat micul dejun in restaurantul cabanei, am luat bagajele, ne-am decazat, am curatat masina de zapada, am facut cateva poze si ne-am pornit spre Brasov. Am mers frumos, fara graba, fara depasiri spectaculoase pentru ca sosea era uda (nu s-a depus zapada pe ea pentru ca treceau in continuu masini).
Noroc ca am plecat pe la 11:00, pentru ca am evitat astfel accidentul tragic in care a fost implicat Serban Huidu. Ajunsi in Brasov ne-am bucurat de frumusetea, curatenia si buna organizare a acestuia. Incredibil cat de aerisit e traficul, cu drumuri/strazi intregi pentru un singur sens. Felicitari!
Un oras in care mi-as dori sa ma mut! Mi-a placut extraordinar de mult. Am fost acolo acum vreo 7-8 ani cred, dar acum m-a fermecat cu adevarat. Am ajuns in centrul vechi fara nicio harta, gps, ghidati de semnele puse in oras de autoritati. Am avut noroc sa putem asista la un concert de orga in cadrul Bisericii Negre din Brasov. Super!
Apoi ne-am plimbat prin Piata Sfatului, m-am dotat cu magnetii pentru colectia mea de pe frigider, ne-am tras in cateva poze, dupa care a inceput lapovita si ne-am pornit spre casa. Am iesit din Brasov, cand am inceput sa primim telefoane care ne intrebau daca suntem bine, unde suntem, daca am trecut de Predeal – pentru ca deja se aflase de accidentul lui Serban Huidu si faptul ca traficul se blocase in zona respectiva.
Am avut parte de un weekend tare dragut si relaxant, pentru care le multumesc in principal celor de la Eximtur, pentru premiul oferit, celor de la Cabana Vanatorilor din Predeal pentru conditiile eroice oferite si pentru masa delicioasa, autoritatilor care se ocupa de orasul Brasov, pentru a fi atat de frumos, autoritatilor iesene care ma fac sa-mi doresc sa ma mut in orice alt oras din tara, prietenei mele Mira care mi-a dat de veste rapid ca plec in excursie, familiei si prietenilor care s-au gandit la noi si ne-au “invidiat” sau au asteptat cu mare drag pozele, frumusetilor naturale ca exista si ma fac sa ma bucur de ele si de locatia mea in mijlocul lor, fulgilor de zapada ca mi-au bucurat privirea si sufletul, inventatorilor de magneti pentru ca astfel colectia mea arata mai frumos… si lista poate continua!
